În ochii tăi frumoși din cale-afară
iubire-ai mei n-aflară,
ci viață și pieire, împreună;
pe cât n-o simt, povara se răzbună;
mă nimicește, mă arde;
iar pe de altă parte;
dureri îmi dă pe cât sper îndurare.
Iar când în cugetare stă răul,
binele îndată vine.
Ce straniu chin în mine!
Din asta nu mă sperii:
găsind eu în mizerii
plăcere-aici, unde nu-i bine,
durerii calea-n chin i-o voi aține.
din Poezii, traducere de C. D. Zeletin
Sensul versurilor
The poem explores the complex relationship between love and pain, life and death. It suggests that suffering and pleasure are intertwined, and that even in misery, one can find a strange kind of satisfaction. The speaker seems to accept this duality as an inherent part of existence.