Versuri corectate și adnotate
E de neimaginatcum programarea-i falsă;nu merge tot rotund cum pasăde jucător abil şi bine antrenat.Traseul este scurtşi-i totuşi, mult, mult, chindin nu ştiu ce putere ce-a creat destin;căci nu-i alunecare, totu-i întrerupt.Nu-i recompensăChiar de efortul pui şi dăruinţă,norocul nu-ţi surâde, nici credinţă;obstacole sunt, lumea e adversă.E multă nedreptatela măsura de răspuns ce-o daichiar de-ai dona … Citește mai mult
Îmi era urât de moarte pe a chinului cărare,Când, iubito, deodată, te-am zărit în depărtare.Alergam ca însetatul la un murmur de izvoare,Să-mi lipesc de ele buza pe arșița cea mai mare.
Ah, mi-e dor de lacrimi lineDin al dragostei izvor –Și mă tem că-o să se-alinePân’ la urmă acest dor.Dragostea – plăcere-amarăDar și mult prea dulce chin, –Iar în inimă-mi strecoarăMinunatul ei venin.
Noaptea mea s-a scurs pe un culcuș de durere,și ochii mei sunt obosiți.Inima-mi e grea și nu este încă pregătităsă întâlnesc dimineața încărcată cu toate bucuriile sale.Trage vălul pe această lumină prea goală,îndepărtează de mine această străfulgerare, acest dans al vieții.Fie ca mantia întunericului să mă acopere cu faldurile sale,și chinul meu, pentru o clipă, … Citește mai mult
La cruda-nsuflețirepe care-o stinge-nchisulochilor tăi și o redă deschisulcum viața mea rezistă,la tot ce-n mine-existăei sunt magnet pentru-orice însușire.Astfel că-n șovăireAmor, de-i orb, se temeși tremură când vrea să mă omoare.În tine găzduireavându-mi eu din vreme,pe tine-ar fi întâi să te doboare.Dar inima nu-ți moareși eu cu ea trăiesc… O, ce torturăsă nu mori prin … Citește mai mult
Nu știe luna că e luminoasă,și nici măcar nu știe că e luna.Nisipul că-i nisip. Și-astfel nici unaDin formele vieții că-i aleasă.La fel e-al piesei fildeș de străinde-abstractul șah precum e cel ce-o mută.A noastră soartă, poate, ce-i făcutădin scurte bucurii și un veșnic chin,e instrumentul Altuia. Nu știm;spunându-i Dumnezeu nu vindeci boala.Zadarnice sunt teama, … Citește mai mult
De ce-aș mai stinge apriga dorințăîn plâns și-n mohorâtele-mi cuvinte,când tot îmi dă chin cerul drept merindepentru vecii? Nu-i vană străduință?.De ce-aș râvni să trec în neființăcând tot mor! Deci, în ora morții sfinteprea mare beznă nu-mi va sta-nainte,că-orice plăceri îmi stau sub suferință.Deci, cine-mi va sta-n suflet (doar durereaiubirii n-o pot ocoli – vrea … Citește mai mult
Prin nea, prin ceață,Cu vântu-n față,În hău de umbre,Prin neguri sumbre,Ceas de ceas! Ceas de ceas!Nici răgaz, nici popas!Chinuri mai lesneAș suferi,Decât acesteMari bucurii.Ah, o-nclinareCe inimi unește,Ce turburareNu zămisleşte!Cum să mă rup?Spre codru s-apuc?Totu-n zadar!Vieții altar,N-ai pace, nuDragoste, tu!
Din chinurile viide-acum să stai de-o parte,dar inima, deși mi-s anii iarbă,e surdă și e oarbă,Amor, cum bine știi,la vârstă și la moarte:ea chiar murind vrea chipul să i-l soarbăși-n dragoste să fiarbă;de-o fi să-ți rupi vreodatăși crud arc și săgeată,te rog să n-o scutești de tot ce doare,că cine nu se vindecă nu moare.
Poate ne-am mai certat, dar tot ne-am împăcat,O zi în care am plâns și alta-n care am râsNe-a fost ușor și greu, ne-a fost bine și răuPrintre câte am trecut noi, am rămas amândoiUn vis adevărat din care am gustatDin tot câte puțin și dragoste și chinȘi dragoste și chin… și miere și venin…Pe nimeni … Citește mai mult