Nu numai moartea, dar și frica mare
de ea mi-i apărare
în contra neîndurătoarei doamne;
când vrea să mă condamne
mai mult văpăii să-i hrănesc izvorul,
nu-mi aflu ajutorul
decât ca pieptu-mi chipul ei să-l poarte,
că nu-ndrăznește Amor unde-i moarte.
Sensul versurilor
Poemul explorează ideea că frica de moarte poate fi o formă de apărare împotriva morții în sine. Persoana găsește refugiu în contemplarea morții, sugerând că prezența morții alungă iubirea sau alte sentimente vulnerabile.