Din primul plans la ultima suflare,
ce mai, mai că nu vine,
cine-a avut destin mai crud ca mine,
c-o stea ce doar asprimi spre noi îndreaptă?
Nu zic rea și nedreaptă;
mai bine-era s-arate
așa, c-aveam elanuri retezate;
dar de-o privesc mai tare,
promite alinare
cu inima-i, izvor de suferință…
O, flăcări, o, dorință!
Cum o-nving slabi, eu laud cu-ndrăzneală
a orelor năvală,
că n-am fost orb și am de ea știință.
Dar e greșeală aspra-i biruință;
vreau să trăiesc în astfel de greșeală,
când cel voinic, luptând cu ea, se-nșeală….
din Poezii, traducere de C. D. Zeletin
Sensul versurilor
The poem reflects on a life filled with suffering and the cruel hand of fate. Despite the pain, there's a glimmer of hope and a desire to embrace the struggle, even if it leads to mistakes. The speaker acknowledges the knowledge gained through enduring hardship.