Flaut în noaptea solitară,
Prezență lichidă a unei lacrimi,
Toată tăcerea pământului
E în petalele florii tale.
Răspândește-ți polenul în umbră,
Suflet ce plânge fără de sunet,
Miere curgând dintr-o întunecată
Gură, mișcările tale lente ritmează
Cu pulsul serilor blânde de vară,
Așa că tu fă-ne a crede că cerul
Dansează fiindcă un orb a cântat.
Sensul versurilor
Piesa descrie un flautist orb care cântă într-o noapte solitară, iar muzica lui umple tăcerea și evocă imagini ale naturii și ale unui suflet sensibil. Prin muzica sa, el face lumea să pară mai frumoasă, transformând tristețea în dans.