Sunt a râurilor –
nu de azi,
de altădată,
cu sălcii, întotdeauna,
de-asupra apei stând aplecate,
plângând un înecat,
un cap de lună, fascinant,
un viitor ce nu se va întâmpla,
o scoică,
ascunsă în mâluri,
mută,
păstrătoare a numelui
ce trezeşte durerea.
Sensul versurilor
The poem expresses a deep sense of loss and connection to the past, symbolized by rivers and weeping willows. It evokes a melancholic atmosphere, reflecting on unrealized futures and hidden pain associated with a forgotten name.