Aceste mâini prea mult întârzie,
sus, printre ramuri
și printre flamuri,
prea mult întârzie…
Ce fac, oare?
Poate-au să coboare
cu-o cunună de raze
strălucitoare…
Cunună?
Pentru fruntea cui?
Suntem sătui!
N-avem lauri destui?.
Printre ramuri
si printre flamuri,
mânile-acestea pipăie alte geamuri,
mult mai sus așezate,
mânile mele întârziate.
Coborându-le, oamenii-au spus:
„A… Voi ați fost sus… ”
Și-au ridicat spre-aceste mâini
priviri de vulpi, boturi de câni.
Sensul versurilor
The poem reflects on inaction and disillusionment. The 'hands' symbolize a potential for action that is delayed, leading to weariness and a sense of being out of touch with the world. The final lines suggest a critical reception from others, highlighting a sense of alienation.