Christian W Schenk – Suflet Obosit
Mâinile sunt catedrale,degetele ture-nalteunde clopote se-nclinăsufletului obosit.Palmele se-mpreunează,degetele se îmbinăşi-un culcuş se naşte-n mânaveghetorului de veci.
Versuri corectate și adnotate
Mâinile sunt catedrale,degetele ture-nalteunde clopote se-nclinăsufletului obosit.Palmele se-mpreunează,degetele se îmbinăşi-un culcuş se naşte-n mânaveghetorului de veci.
Mi-am sfătuit mâinile să se-ascundă în buzunarele pantalonilorCând am simțit că Negura se pregătea să-mi pună o armă în mânăȘi să-mi spurce degetele, obligându-le să tragă în stele.Am fost bănuit imediat de această complicitateȘi-am fost arestat.După ce a văzut că tortura nu dă rezultate,Negura a-nceput să facă promisiuni –De pildă, că voi fi eliberat dacă … Citește mai mult
Aceste mâini prea mult întârzie,sus, printre ramuriși printre flamuri,prea mult întârzie…Ce fac, oare?Poate-au să coboarecu-o cunună de razestrălucitoare…Cunună?Pentru fruntea cui?Suntem sătui!N-avem lauri destui?.Printre ramurisi printre flamuri,mânile-acestea pipăie alte geamuri,mult mai sus așezate,mânile mele întârziate.Coborându-le, oamenii-au spus:„A… Voi ați fost sus… ”Și-au ridicat spre-aceste mâinipriviri de vulpi, boturi de câni.
Două sunt secundele care trec fărăSă mă gândesc la tine, daDouă sunt petalele rămase nesmulseCând mi-e frică să aflu dacă nu mă iubești sau dacă daDouă suntDrumurile pe care să merg aș puteaDouă sunt, și le știi foarte bineCuvintele-alea inventate parcă doar pentru tine.Două sunt felurile în care te vădCând frumoasă, când mai frumoasă, evidentDouă … Citește mai mult
Cum să-ți ierți inimapentru că iubește.cum să-ți ierți ochiipentru că admiră.Cum să-ți ierți mâinilepentru că mângâie.cum să-ți ierți picioarelepentru că aleargă spre iubire.Cum cum cum cum.bum publicitate.Costel Zăgan, Ode gingașe
Mâinile mângâietoareMâinile sărmaneleStrivitoarele mâiniUcigașeleDezmierdătoarelePeste obraze și frunți. Mâinile cu degetePe clape și arcușuriCu degete care îți intrăÎn ochi în urechi. Mâini care cautăUși la care să batăȘi ferestre să deschidăSpre cer. Mâini care scriu condamnăriȘi mâini care cântă simfoniiMâini cu palme bătătoriteÎnvățate să-ndrume animaleSă sape fântâniȘi drumuri la stele. Mâini patinând pe screen taskCu falange … Citește mai mult
Mamei mele, care ne unea pe toți cântând la pianul ei vechi.Era-n sufragerie, dintâi, era în blândaodaie-a celor șase: Maria, Augustin,Vicente, Milagritos, Josefa, Rafael.De-acolo vin spre iarna de-aici, din depărtare,pierduți aproape, dispăruții mei,frații mei morți nainte s-ajungă vârsta mea:de-acolo-mi vin aceste acorduri ca de apă,și tot de-acolo-mi vine acum această creangă,smulsă de vânt din crângul … Citește mai mult
Precum paharul din Veneția știenăscându-se, nuanțade care îndrăgostiti se și leagă viața.La fel mâinile talevisat-au dinaintesă pună pe talereclipele noastre sfinte.
Degetele tale care curăță cartofiiDegetele tale care despică scoicile tăioaseDegetele tale care toacă mărarul și ceapaDegetele tale care spală sângele de pe carneDegetele tale care scot petele de cernealăDegetele tale care pansează o rană adâncăDegetele tale care șterg lacrimileDegetele tale pe care le sărută luna când dormiDegetele tale – zece flăcări
Și iar mi-i sufletul la tineAtât de-ntreg,Atât de tot,Că-mi sorb o lacrimă și-mi pareCă cere,Mângâie,Și doare,De parcă tu ai plâns-o-n mine,De parcă ți-am venit de tot.Așa! Dă-mi mâinile-amândouă,Și ochii amândoi mi-i dă,Deschiși adâncȘi multȘi-aproapePân’ vom închide-o sub pleoapeAceeași stea topită-n douăDe mult ce iaDe mult ce dă.Și calea gândului se-nchideDoar lacrimile vad își cer.Și nu … Citește mai mult