Ce mână
ridică noaptea la sine
şi amână
dictatura zilei de mâine?..
Nu mai ştiu
am dormit atoatevisând
până târziu
căzut-au soldaţii luminii
pe rând.
Pustiu
în frontul dintâi al furtunii
învingători – nici unii
nici alţii – balans absolut
şi multe stele
în giulgiul din noapte căzut
pe degete grele
de lut
târându-şi rebel prin inele
prezentul omniacut.
Sensul versurilor
The poem reflects on the passage of time, the futility of conflict, and the overwhelming presence of mortality. It explores the balance between opposing forces and the burden of existence.