poem omniacut

Ce mânăridică noaptea la sineşi amânădictatura zilei de mâine?..Nu mai ştiuam dormit atoatevisândpână târziucăzut-au soldaţii luminiipe rând.Pustiuîn frontul dintâi al furtuniiînvingători – nici uniinici alţii – balans absolutşi multe steleîn giulgiul din noapte căzutpe degete grelede luttârându-şi rebel prin ineleprezentul omniacut.