Mircea Dinescu – De Rerum Naturae

Încep din nou spectacolele: teiulîși joacă mireasma cabotină.Deus în machina și-a pus uleiul,totul e uns și totul e rutină. Marea și-a luat tainul –înecațiiprecum cosașii stau proptiți în raze,pe mal prelațiipritocira vinulla abator mugește boul Apis,cu lingurița vom gusta preaplinul –viața-i scumpă, timpu-i însă gratis. Și norii ce-au filmat o zi întreagăcu sila lor înaltă-deobiectivevomită … Citește mai mult

Christian W Schenk – O Posibilă Venire

Venind pe lumea asta-ntre poeți,ajuns la vârsta ca s-o-ntreb în gura marecum s-a-ntâmplat să ajung în eapoet printre poeții ei de seamăaud șoptindu-mi cu un glas mieros:„Tu n-ai venit deloc, dar… ești pe ducă.”

Rainer Maria Rilke – Elegiile Duineze

(dedicată lui Rudolf Kassner).Cu toţi ochii vieţuitoarelor vădDeschisul. Numai ochii noştri sînt ca întorşişi aşezaţi ca nişte capcane,roată, în jurul liberei ieşiri.Ceea ce este-n afară noi nu ştim decîtdin căutătura animalului; căci pînă şi pe pruncîl răsucim şi-l silim să privească-napoilumea formelor, şi nu Deschisul, carepe chipul animalului atît de adînc e. Liber de moarte.Noi … Citește mai mult

Leonid Dimov – Continuum

Dureri lichide circulă prin oaseȘi pier în mahalaua sufletească.Dă drumul bibilicelor nervoaseGrăunțele din curți să ciugulească.Nu te opri-n suburbie, de teamăSă nu te-nchidă regii în cetate:E-n pragul ușii lor o criptogramăȘi-i ține-n catifeluri și brocate.Nu mă privi de parcă nu-s acelaCe gândul tău aevea înfiripăȘi prins în deget numai de nacelaBalonului de neguri și de-o … Citește mai mult

Luminiţa Suse – Poem Omniacut

Ce mânăridică noaptea la sineşi amânădictatura zilei de mâine?..Nu mai ştiuam dormit atoatevisândpână târziucăzut-au soldaţii luminiipe rând.Pustiuîn frontul dintâi al furtuniiînvingători – nici uniinici alţii – balans absolutşi multe steleîn giulgiul din noapte căzutpe degete grelede luttârându-şi rebel prin ineleprezentul omniacut.

Fernando Pessoa – Tutungeria

Nu sunt nimic.Nu voi fi niciodată nimic.Nu pot să vreau să fiu nimic.În rest, strâng în mine toate visurile lumii.Ferestre ale odăii mele,Ale odăii unuia dintre milioanele de inși din această lume despre care nimeninu știe cine este(Iar dacă ar ști cine este, ce anume ar ști?),Voi dați spre misterul unei străzi cu un permanent … Citește mai mult

Nichita Stănescu – Uneori Mă Tem

Uneori mă tem cu spaimă de somncă și ceea ce iubescar putea să se fi născut.Morții n-aș vrea să-i încredințezdureroasa posesiune.A fi din naștere –de ce mă umpli de tristețe nenăscuto,solemnă și galeșă.1982, Almanahul Literar