Sub piatra-aceasta zace îngropată
Din lume cea mai nobilă făptură,
A cărei viață, doar din pizmă pură,
De Moarte prea curând i-a fost furată.
Fără respect pentru-astă delicată
Dulce lumină, care noaptea-obscură
O făcea zi, și-a cărei anvergură
Punea în umbră a Soarelui paradă.
De Soare ai fost pusă-ngrozitoare
Moarte, să-l scapi de cine l-a umbrit;
De Lună care, în față ei, pălea.
Cum de-ai avut putere-atât de mare?
Și, de-ai avut, cum de-ai schimbat așa
Ușor lumina lumii-n lut sordid?
Sensul versurilor
Piesa este un epitaf funerar, exprimând durerea profundă cauzată de moartea prematură a unei persoane iubite. Vorbitorul deplânge pierderea acestei ființe nobile, subliniind impactul luminos pe care l-a avut asupra lumii și acuzând moartea de a fi distrus această lumină.