Dsida Jenő – Epitaf
Am făcut totul ce era de mine,achitând la toți datoriile.Remit la toți orice creanță,uită fața mea alterată.
Versuri corectate și adnotate
Am făcut totul ce era de mine,achitând la toți datoriile.Remit la toți orice creanță,uită fața mea alterată.
Eu am ținut la voi, v-am iubit.Voi n-ați știut ține la mine.S-ar putea să vină o zi în caresă vă pară poate rău.Vă rog să treceți peste astași să mă uitați.
Nu cădea tu, steaua mea subțire,Prăpădind mănunchi de raze reci,Căci acolo-n fund de cimitire,Inimile nu mai bat în veci.Luminezi prin stepe și prin vremuri,Umplând pacea câmpului, spre zori,Sufletul de friguri mi-l cutremuriCa strigarea dușilor cocori.Înălțându-și creștetul de sfântăPeste culmi și crânguri și tăceri,Aud iar cum nu știu cine cântăDespre toate câte-au fost mai ieri.Toamna asta-n … Citește mai mult
Faima nu are nevoie de epitafuri; nici nu împing, nicinu trag, pentru că sunt moarte și lucrarea lor s-a oprit.din Poezii, traducere de C. D. Zeletin
Rotonda plopilor aprinșiTe-așteaptă dincolo de apeSă-ți lumineze ochii stinșiȘi fulgerele să-i adape!Un peregrin ai fost, amiceSoldat chemat ca la armatăUn plop ce-n vânturi n-a să piceȘi un apter ce-n cânturi cată!Lipsit de aripi ești în ceruriAcel ce-așteaptă când venimSă ne aștearnă alte vremuriPe patu-n care-o să sfârșim.Ne fii alăturea, părinte,Prieten, frate să ne fiiCum furăm … Citește mai mult
Nu cer să-mi aduci flori aici.Și nu-ți cer nici iubireNu suferi c-am renunțatCă m-ar durea pe mine.Îți mulțumesc că ai trecutȘi tu pe-aici că poateAcum suntDoar o amintireÎn pustietate.Nu plânge, nu, te rog!Că plâng și eu cu tineNu-ți face griji suflet frumosNu-ți face griji, sunt bineNu cer să-mi aduci flori aici.Și nu-ți cer nici iubireNu … Citește mai mult
Ce gând te-o fi adus la mine?Sunt chiar în spatele tăuCiudat e, nu? Nu vezi pe nimeniEu te privesc şi-mi pare rău…Vrei să mă vezi în noaptea asta?Stai, nu pleca. Mai stai un picDacă rămâi în noaptea astaO să-ţi arăt că n-am murit
Unui fante rural.O, soții din Mauchline, e cinstitC-ați plâns pe răposatul,Că-n lipsa voastră n-au simțitNevestele, gol patul.Iar voi, școlari mai prizăriți,În țintirim, vreodată,Prin iarbă când vă zbenguiți,Feriți pe-al vostru tată!
Între dactil și emistih bucolic,m-au îngropat ruralei mele vetre.Orașul liric țipă-n taximetreși duduie-n motoare, hiperbolic.De-un veac sau trei, sub funerare pietredorm izolat, ca pe-un recif atolic,somn georgic, somn silvestru și simbolic,în strâmte și impuse perimetre.Betonul și asfaltul mă ignoră,mă scuipă citadinele furnale;ci versu-mi fierbe-n cupa lui sonoră,cum scânteia Falernul în pocale,și când el arde sus … Citește mai mult
Epitaf.„Aici sunt euUn solitar,Ce-a râs amarȘi-a plâns mereu.Chipul meu suspectFăcea să morCăci tuturorPăream suspect.”