Versuri corectate și adnotate
E mort poetul. Cea din urmă dramăCa cea dintâi, va fi necunoscută:De-o ideală minte începutăAcum o-ncheie glasul de aramă.Alături stă, încremenită, mută,Sărmana lui, nemângâiata mamă;Ea lung ridică colţul de maramăŞi tremurând pe mână îl sărută.Într-un pahar se scutură o floare,O floare prinsă la o cununieCe ca şi dânsul s-a plecat şi moare.Iar prin perdele, raza … Citește mai mult
Păşeşte uşor, că ea este pe-aiciAcoperită toată de zăpadăVorbeşte-ncet, plăcerea să nu-i striciS-audă florile cum cresc grămadă. Şi-avea un păr de aur ce lucea,Ici-colo doar câte-o şuviţă brună,Frumoasă şi prea tânără eraSă cadă aşa devreme în ţărână. Era ca crinul alb, imaculat,Dar n-a înţeles că întreaga ei fiinţăÎntr-o femeie brusc s-a preschimbatCăci a crescut suav, … Citește mai mult
Îmbracă-te în doliu, frumoasă Bucovină,Cu cipru verde-ncinge antică fruntea ta;C-acuma din pleiada-ţi auroasă şi seninăSe stinse un luceafăr, se stinse o lumină,Se stinse-o dalbă stea! Metalica, vibrânda a clopotelor jaleVuieşte în cadenţă şi sună întristat;Căci, ah! geniul mare al deşteptării talePăşi, se duse-acuma pe-a nemuririi caleŞi-n urmă-i ne-a lăsat! Te-ai dus, te-ai dus din lume, … Citește mai mult
Unui fante rural.O, soții din Mauchline, e cinstitC-ați plâns pe răposatul,Că-n lipsa voastră n-au simțitNevestele, gol patul.Iar voi, școlari mai prizăriți,În țintirim, vreodată,Prin iarbă când vă zbenguiți,Feriți pe-al vostru tată!
Anne Rutledge.În mine, nevrednica și anonima,Vibrațiile nemuritoare ale muzicii;“Cu răutate pentru nimeni, cu milă pentru toți.”În mine iertarea a milioane de alte milioane,Și fața benefică a națiuniiStrăluminată de dreptate și adevăr.Sub aceste buruieni dorm eu, Anne Rutledge,Îndrăgită în viață de Abraham Lincoln,Legată de el, nu prin cununie,Ci prin despărțire.De-a pururea să înflorești, Republică,Din țărâna de … Citește mai mult
Sub piatra-aceasta zace îngropatăDin lume cea mai nobilă făptură,A cărei viață, doar din pizmă pură,De Moarte prea curând i-a fost furată.Fără respect pentru-astă delicatăDulce lumină, care noaptea-obscurăO făcea zi, și-a cărei anvergurăPunea în umbră a Soarelui paradă.De Soare ai fost pusă-ngrozitoareMoarte, să-l scapi de cine l-a umbrit;De Lună care, în față ei, pălea.Cum de-ai avut … Citește mai mult
Dorm visurile tale, cu tine dimpreună,Și-n sărbători nu-i nimeni, cuprins de duioșie,O candelă s-aprindă pe groapa ta pustie,O lacrimă să verse, o floare să depună! În zori mai ciripește vreo pasăre pribeagăPe brațul crucii negre ce-ți străjuie mormântul,Prin iarba mohorâtă cu şuier trece vântul,Și multe spune dânsul cui știe să-nțeleagă: Că vremea noastră-i tristă și … Citește mai mult