Pe cerul amiezii ardea călător
Păstorul luminii, când turma de capre
Din valea-nverzită plecă să se-adape
La suava chemare a unui izvor.
La umbra pădurii plecară în zbor
Și păsări, de arșița zile să scape:
Se-opri ciripitul, cicadele toate
Porniră doar ele concertele lor.
Liso, păstor pe plaiul cel verde
O caută-ntruna pe nimfa haină,
Lacrimi vărsând pentru Natercia sa:
”De ce pleci de la cel ce de dor se pierde
La cel ce nu te vrea? ” (și suspină)
Iar ecou-i răspunde doar el : ”nu te vrea”..
Sensul versurilor
Piesa descrie un peisaj idilic de vară, dar este străbătută de un sentiment de melancolie și dor. Un păstor pe nume Liso suferă după nimfa Natercia, care l-a părăsit, iar ecoul amplifică durerea respingerii.