Versuri corectate și adnotate
În picioareÎn mijlocul patuluiAi aruncat pe rând jos pe covorToate de pe tine,Tu luminoasă și ștrengară ca o glumăA soareluiȘi din valuri de dantelărie albă,Apari mai albă,Mică și desăvârșită ca din spumă. Mai ai acum în mânăCămășuța străvezie și ușoară.– Și parcă ai în mână un suflet rătăcit nevinovat.Dar iată că se-aud pe-afarăPași prea lungi, … Citește mai mult
O, nimfă, ce râzi trist şi-ai ochi adânci,Oare în ce moment al zilei eştiCea mai frumoasă? Şi-unde rătăceştiPrin labirinturi de cuvinte dulci?Şi cum pluteşti senin în transe lungiCu gândul calm? Şi încotro porneşti,Cu haina vraişte, zorii să-i găseşti,Şi-n dansul tău felin prin flori ajungi?Ai buze de rubin; când le desfaciRămân aşa, pentru că stai şi-asculţi:Dar … Citește mai mult
Micuța cascadă.Nimfă, îmbrăcându-seîn ce o dezbrăcă,trupul tău exaltându-seîn unda rotundă și aspră.Deși schimbi ne-încetatveșmânt, coafură;în urma atâtor plecări, viața tarămâne prezență pură.
În vidul amiezii-n care pare-mică trece lin, fără să lasede-a lungul lâncedei terasenici urma unui foșnet baremi,o simte aerul din jur,iar invizibilu-n răstimpdevine luminosul nimbal făr’-de-trupului său pur.
Pe cerul amiezii ardea călătorPăstorul luminii, când turma de capreDin valea-nverzită plecă să se-adapeLa suava chemare a unui izvor.La umbra pădurii plecară în zborȘi păsări, de arșița zile să scape:Se-opri ciripitul, cicadele toatePorniră doar ele concertele lor.Liso, păstor pe plaiul cel verdeO caută-ntruna pe nimfa haină,Lacrimi vărsând pentru Natercia sa:”De ce pleci de la cel … Citește mai mult
Cerul, pământul, vântul care scade,Valul, ce se întinde pe nisip,Pești, scufundați în somn încremenit,Tăcerea, odihnindu-se în noapte.Pescar Aónio, stând întins pe spate,În timp ce vântul alintă-al apei chip,Zadarnic cheamă numele iubitPlângând, căci doar să-l strigi, atât se poate.”Valuri” (mai zise) ”până să nu morDin dragoste, redați-mi Nimfa, careDe voi fu dată morții prea curând”.Niciun răspuns; … Citește mai mult
Lui Mity GolfineanuNuvelist francez şi redactor la mai multe ziare din Paris.Printre verdeaţa smălţuităDe flori cu vesele culoriSe scurge apa încreţităDe-ai zorilor fiori.Iar lângă ţărmul cu răchiteRăsare goală până-n brâu,Cu sânuri albe şi-mpietrite,Naiada limpedelui râu.Şi pe când vântul o sărutăCu şiretlic de vagabond,Ea zâmbitoare şi tăcutăÎşi stoarce părul blond.