O, element lichid, mărire ție,
dulce pârâu de-argint cu unda-nceată,
a cărui apă-n ierburi se dilată
cu pas furiș și zvon de bucurie!
Căci ei, care cu foc și frig mă-mbie,
(când se privește-n tine) i-e furată
de pe obraz roșeața, neaua toată
de-Amor, și dusă-n unda străvezie.
Să fii ca ea; deci stăpânește calma
ta curgere, cu frâu-n mii de fețe
ce sprintenul cutreier ți-l îndrumă;
Căci nu e bine să preia de-avalma
la sânul lui atâta frumusețe
mărețul Rege cu trident de spumă.
Sensul versurilor
Sonetul celebrează frumusețea și puritatea unui pârâu, văzut ca un element vital și oglindă a iubirii. Poetul își dorește ca pârâul să-și păstreze calmul și frumusețea, ferindu-l de influențele puternice ale mării.