Versuri corectate și adnotate
Rănit albul picior de fierul scurt, cel care,deşi-i de trebuinţă, taie (stăpâna mea),pe chip îmi pui tristeţe, în timp ce peste neapui roşul de amurguri sub agonii solare.Mă tem (cine iubeşte, teamă are)pentru sfârşitul celui ce în ziuă rea,în roşul sânge şi-n otravă greapiciorul şi-a scăldat din întâmplare.Mă tem de-acest sfârşit, căci vraja se sfârşeşteOrfeu … Citește mai mult
De ploșnițe și de catâri avut-am parte;ele sunt darul unui pat, iar eiai unui Domn ce pentru-o zi a luat catârii meiși nu se mai întoarce, de-atunci din nicio parte.Adio, scândură bătrână, tu ce-altădatăpat vei fi fost pe-o navă de pirați, temeisă porți în tine neamul acesta rotofeice-a supt din mine-o lună încheiată.Așterneți-vă-ți la drum, … Citește mai mult
Mult proslăvit-ai, Rufo, pe-acel Cezar novice,cântându-i cu-atâta sârg istoria,încât nu se mai ştie gloriacăruia îi revine, cui să i se dedice.Şi astfel Faimei astăzi i-e dat să vă ridiceîn slavă deopotrivă, cinstindu-vă memoria,din vremuri şi uitare străluminându-vă victoria,împodobindu-vă cu lauri şi cu spice.Şi-i drept să fiţi, egali, căci fiecaredesăvârşiri atinse în arta necuprinsă,în luptă el, … Citește mai mult
Dă pace doamnelor, căci cu dreptateamorul le-ntăreşte, tu, cel carenăscut ai fost dintr-un nimic şi-o floare,poet a cărui liră ca un clopot bate.Ce ai cu Aguilar, de câine-i spui? Se poatesă se preschimbe-n câine de Alba, cel ce n-arenici de chelii şi nici de plete îndurare,nici de pioşi ce-n carte ţin frunţile plecate.Talentul, mult mai … Citește mai mult
Valladolid, de lacrimi ești o vale,plânsă nu vreau să spun de cine,valea lui Iosafat, deși nicicând în tine,din judecăți, niciuna nu-i ca ale sale.Înconjuratu-ți-am zidirea, cale după cale,aci unde minciuna și curtea o duc bine,curtean murdar i-acum cel ce-a știut să-mbinezicala de-altădată cu noile-osanale.Și spre-a ne crește râia, toți sunt Conți: s-o spunăe gata andaluzul … Citește mai mult
Prea multă cinste ție ți se-nchină,pârâu cu voce de argint, profundă,ce-ți duci prin iarbă risipita undă,singur cântându-ți curgerea ta lină.Gheață și foc eu sunt (când ea se-nclinădeasupra ta). Iubirea își afundăzăpezile în tine și flacăra-i rotundăa chipului și tu n-o știi. Deplină.Fie-ți plecarea, du-te și nu lăsa să-ți scapedin mână frâiele, nici purele cleștarenu le … Citește mai mult
O, element lichid, mărire ție,dulce pârâu de-argint cu unda-nceată,a cărui apă-n ierburi se dilatăcu pas furiș și zvon de bucurie!Căci ei, care cu foc și frig mă-mbie,(când se privește-n tine) i-e furatăde pe obraz roșeața, neaua toatăde-Amor, și dusă-n unda străvezie.Să fii ca ea; deci stăpânește calmata curgere, cu frâu-n mii de fețece sprintenul cutreier … Citește mai mult
Și sunteți din Valladolid? Din valea-n caremiroase totul! Câtă ironie!Amirosiți a roze într-o Alexandriece vrea din trup să scoată mai multe decât are!Lăsați plimbatu-n birjă, doamne-ncântătoare,cu talii dulci, că doi catâri, se știe,mai zdraveni ca acesta ce îmi dădură mie,plimbă pe străzi rahatul de parc-ar fi o floare.Și nu e drept pentru cel care, fără … Citește mai mult
Îngrozitoare lucruri, Celalba, mi-a fost datsă văd: înalte turnuri sărutând pământul,orii rupându-se deasupra, vântulducând prin aer podul sfârtecat;.Ţărâna vomitând tot ce şi-a adunatîn burta ei, pâraie ce nu ştiau cuvântulschimbate-n fluvii ce îşi luau avântuldin muntele ce le-a descătuşat;.ca-n zilele lui Noe, lume agăţatăde brazii cei mai nalţi, până departe,şi fagi robuşti de ape purtaţi … Citește mai mult
Granzii, ca rinocerii şi ca elefanţii,titluri pe veci, ca munţii, pentru-o stârpitură,hidalgi politicoşi numai prin gură,iluştri cavaleri, paharnicii şi-amanţii;ordine-nfometate, mantii visându-şi şfanţii,dame cu două feţe, văduve cu-alură,opt dobitoace mândre la trăsură,cele ce trag şi cele trase: traficanţii.condeielor, duioşii scribi de vânătoare,poliţia din Bartuli şi Abadeşi făcută,din sabie şi bardă prea dreapta judecată;case şi sâni ce-nşală … Citește mai mult