Daniel Vişan-Dimitriu – Murmurul Apelor

Pârâu cu ape limpezi, știi tu, oare,Ce drum s-alegi în viața curgătoare,Ori înspre ce te-ndrepți, ce vei găsiAtunci când apele îți vei opri?Ai gânduri printre stropii tăi de viață,Ai visuri strecurate printr-o ceațăRebelă ca un tremur de pădureAtunci când iarna-i cere s-o îndure?E ca un murmur mersul tău și-mi spuneCă nu știi ce e viața, … Citește mai mult

Serghei Esenin – Mălinul

Mălinul a dat în floareCa-n fiecare mai,Cu crengile ușoareDeschise-n evantai.Ca mierea cleiul picăBroboane de pe trunchi,Iar iarba încă mică-iSclipește sub genunchi.Pe-alăturea își mânăUn pârâiaș zglobiuPrin iarbă și țărânăȘuvoiul argintiu.Mălinul-i plin de floare,Cu crengile-atârnând,Și frunzele la soareȘi le-ncălzește blând.Pârâul unda-și mână,Zvârlindu-i stropi din mersȘi tainic îi îngânăUn firicel de vers.

Maria Ciobanu – De Neicuța, Neic-Al Meu

De neicuța, neic-al meuMă desparte un pârău,Un pârău de vorbe releDe la dușmancele mele,Fie vorba cât de reaN-o să-mi strice dragosteaCa să trec pârâu-ăl mare,Dorul meu oprire n-are.Neică, brad de pe colineAtunci când nu ești cu mineIntru-n casă, ies și vinȘi nu mai scap de suspin,Stau în loc și mă gândesc,Parcă nici nu mai trăiescPân’ … Citește mai mult

Maria Dragomiroiu – Colea, la Răscruci de Cale

Colea, la răscruci de caleCe desparte deal de valeColea, la răscruci de caleCe desparte deal de valeAici lângă un pârâu, maiÎntâlni pe neic-al meu, mai. REFREN:Vino, neiculiță, vino, neic-al meuVino, neiculiță-n vale la pârâu. Acolo merg cu neica, maiCând începe a-nsera, maiCând se face mai răcoareDe cântă mierla pe vale. REFREN: Acolo stau cu neica, … Citește mai mult

Daniel Vişan-Dimitriu – Brâu de Iarbă și de Gând

La salcia trăsnită din cotul de pârâu,Ades, când bate vântul, se-aude-un șuier finÎn firele de iarbă ce-o înconjoară-n brâu,Asemeni cingătorii cămășilor de in.I-l strâng pe scoarța arsă și-n tremurul de vântÎncepe să se simtă un semn că-n trupul ei,În fibre tăinuite, o sevă în frământÎși vrea continuarea trecutei odisei.Se-adună-n ramuri păsări și-n cântecele lor,Din triluri … Citește mai mult

George Coșbuc – La Pârâu

Venea pe deal, voios cântând,Flăcăul;Pe-un umăr coasa legănând,Venea fără nici un gândFlăcăul.Dar iată-n drum îl află răul,În drum, în drum, dar ce-i în drum?Pârâul –Așa de lat și chiar acum!.Dincolo câmp și lan și flori,Ei, cată!Și doine și secerători;Pârâu-i lat, și să nu mori?Ei, cată!Și-n grâu, ei, bată-mi-l să-l bată!În grâu, în grâu? Dar ce-i … Citește mai mult

Panait Cerna – Pârâul și Floarea

Pârâului se tânguiește-o floare:„Ce blând erai în vremuri mai senine!Purtai în unde numai dezmierdare.Plecată peste valurile-ți lineAveam tăria pururi lângă mine,Iar noaptea-mi coborai și-o stea pe-aproape.Vorbind mereu de cer, de paradisuri,Îmi strecurai în suflet foc și visuriȘi mă lăsai cu umede pleoape.Și mă plecam robită dezmierdării,Mireasma mea o dăruiam suflării,Și zi cu zi te-aveam mai … Citește mai mult

Eugenio Montale – Reflexe În Apă

Consumul nu poate din necesitatesă ne oblitereze pielea.Pe care, suprimând-o… dar aici cel ce monologase oglindi-n pârâu. Se vedea în elo emanație a lui dar dezarticulatăși zbanghie care apoi de-a dreptul dispăru.Un fleac s-a dus care era o partedin mine, zise: sfârșitul poate urmacu pași de melc. Și se gândi la altele.

Ion Caraion – Șarpele

Pârâul oglindește-n sine cerulori frunzele pădurii de cerneală.Paragina aceea irealăn-o mai bătuse de mult oierul.Pe dealul-n zori cu mânătărci brumate,dezbracă anotimpul târzielnicpânzeturi moi și-n chip de val-postelnicse-apleacă peste morți și peste sate.Boieri și gloate, dealurile-n jururise gudură-ntinzându-i din desimepoteci pe care nu mai umblă nime,de șterse ori clorotice contururi.Elastic scălâmbata lor figurăabsoarbe când mânie, când … Citește mai mult