Îngrozitoare lucruri, Celalba, mi-a fost dat
să văd: înalte turnuri sărutând pământul,
orii rupându-se deasupra, vântul
ducând prin aer podul sfârtecat;.
Ţărâna vomitând tot ce şi-a adunat
în burta ei, pâraie ce nu ştiau cuvântul
schimbate-n fluvii ce îşi luau avântul
din muntele ce le-a descătuşat;.
ca-n zilele lui Noe, lume agăţată
de brazii cei mai nalţi, până departe,
şi fagi robuşti de ape purtaţi ca o nuia.
Păstori şi câini şi turme pe unda-nvolburată
plutind fără scăpare către moarte
şi teamă mi-a fost numai pentru iubirea mea.
Sensul versurilor
Un martor descrie un dezastru natural apocaliptic, similar potopului lui Noe, dar în mijlocul haosului și distrugerii, principala preocupare a naratorului este siguranța persoanei iubite. Poemul explorează tema iubirii în fața catastrofei.