inundatie

Mihai Margineanu – Vine Valul, Îmi Ia Calul

de

Toată viața avere am vrut să facAm pornit de la un biet căluțMi-am legat căluțul de-un copacPentru apă am săpat un puțPârâul din sat curgea spre mațUnde muzica-mi plăcea s-ascultÎntr-o zi pârâul s-a umflatEu ascultam refrene de demult. Vine valul, îmi ia calulÎmi ia scroafa din cotețM-i s-a dus averea toatăNumai soacră-n curte-noatăS-a dus casa … Citește mai mult

Eugenio Montale – Xenia (II) – 14

de

Inundația a-necat *pack-ul* cu mobile,cu hârtii, cu tablouri care se-ngrămădeauîntr-o pivniță-nchisă cu un lacăt dublu.Poate că au luptat orbește marochinurileroșii, nesfârșitele dedicații ale lui Du Bos,timbrul cerat cu barba lui Ezra,Valery-ul lui Alain, originalulCânturilor Orfice – și-apoi vreun pămătufde ras, o mie de nimicuri, ca și toatemuzicile compuse de fratele tău Silvio.Zece, douăsprezece zile sub … Citește mai mult

Eugenio Montale – Inundația a Aplecat Pack-ul cu Mobile

de

Inundația a-necat pack-ul cu mobile,cu hârtii, cu tablouri care se-ngrămădeauîntr-o pivniță-nchisă cu un lacăt dublu.Poate că au luptat orbește marochinurileroșii, nesfârșitele dedicații ale lui Du Bos,timbrul cerat cu barba lui Ezra,Valery-ul lui Alain, originalulCântecelor Orfice – și-apoi vreun pămătufde ras, o mie de nimicuri, ca și toatemuzicile compuse de fratele tău Silvio.Zece, douăsprezece zile sub … Citește mai mult

Luis De Gongora Y Argote – Sonet (6)

de

Îngrozitoare lucruri, Celalba, mi-a fost datsă văd: înalte turnuri sărutând pământul,orii rupându-se deasupra, vântulducând prin aer podul sfârtecat;.Ţărâna vomitând tot ce şi-a adunatîn burta ei, pâraie ce nu ştiau cuvântulschimbate-n fluvii ce îşi luau avântuldin muntele ce le-a descătuşat;.ca-n zilele lui Noe, lume agăţatăde brazii cei mai nalţi, până departe,şi fagi robuşti de ape purtaţi … Citește mai mult

Farkas Arpad – Potop

de

Trosnește gardul, pe tufele învârte o mâzgă,ce mușcă lacom podina,țâșnind prin șură în față.Saltă cu fân, carul luiIlie; cai umflați,sub revărsare crește unnămol de purcei morți.Balene-bostani, cai,spărgând casa, o scuturând,mușcă din zidul albastru,pivnița la refuz, umplând.Secuiul stă, îi curglacrimile, râde tare:,,Ia-o Doamne casa,ia, de la om ce are!”Pe nevasta și țâncii,posturile, noaptea,cuiburile de berzi,lume să … Citește mai mult

Ion Caraion – Desprimăvărare Cu Frig

de

Cerul se umpluse de apelume de pe lumea cealaltă.Doamne, nu mai încape –Ceru-i ca iarba de baltă.Doamne, a dat peste toarte –Apa se umpluse de moarte.Viitura cleioasă, mâlul etern,Aduce buturugi din infern.Smoală, gaz, vârtej, coșciuge,Umbre, borhoturi, genune, năucePăduri de pustiu…Apa e cruceȘi drumu-i sicriu.Doamne o să fie târziuȘi-ntuneric. Și sânge.Nimeni n-a spusE ud până sus.Prăsila … Citește mai mult

Nikolai Rubtov – Ploaia a Șaptea Zi

de

Ploaia a șaptea zi nu conteneșteȘi s-o oprească nu e cinevaȘi tot mai des un gând iar aliceșteCă poate satul întreg s-a îneca. Stoguri plutesc și scânduri fug pe valuri,Și se afundă-n apă-ncet, treptatUitatele căruțe de pe maluri,Fățarea-ntunecată s-a-necat. Drumuri demult s-au prefăcut în râuri,Iar lacurile mări devin pe rând,Trec peste praguri ape fără frâuriFamiliei … Citește mai mult

Vasile Alecsandri – Ciclonul

de

Lunca mie drăgălașă, de-a mea inimă cântată,Ieri frumoasă și-nverzită, astăzi zace inundată.Căci Siretul, mire barbar, de iubirea lui aprins,În a sale brațe crunte a răpit-o și cuprins.Dragă luncă! Iarba-ți verde și a florilor comoarăDispărut-au sub potopul ce din treacăt le omoară.Apele mereu se suie; toate păserile-n zborȚipă jalnic, îngrozite pentru cuiburile lor.Dar o și mai … Citește mai mult