Versuri corectate și adnotate
Plânge cântând pădurea bătrână,Plânge cu plânsu-i sălbatic,Că viforul cel de jăratecUrgia din ceruri o mână.Şi văile gem şi munţii de asemeni,Că-ncetul cu-ncetul viaţa le-o furăVântul ce urlă, bici de căldură,Prin stâncile cele de cremeni.Secat e pământul de atâta blestem,Secat e şi stă ca să ardă,Doar corbii croncăne-n hoardăDe diavoli, iar vitele gem.Gem şi mor pe … Citește mai mult
Acum am timp să cobor treptele vârstelor să-mi răscolesc amintirile, caut printre ele, ca într-un sertar cu fotografii vechi, din care scot câte una, o privesc câteva clipe și o las să cadă la loc – nu e ceea ce speram. Mă opresc la cutremurul de pământ, din noaptea senină și rece de la începutul … Citește mai mult
De nu schimbăm la timp poteca,Așa cum tremuram de frică,Mă omora biblioteca…Prea multe cărți, se vede, strică!
Îngrozitoare lucruri, Celalba, mi-a fost datsă văd: înalte turnuri sărutând pământul,orii rupându-se deasupra, vântulducând prin aer podul sfârtecat;.Ţărâna vomitând tot ce şi-a adunatîn burta ei, pâraie ce nu ştiau cuvântulschimbate-n fluvii ce îşi luau avântuldin muntele ce le-a descătuşat;.ca-n zilele lui Noe, lume agăţatăde brazii cei mai nalţi, până departe,şi fagi robuşti de ape purtaţi … Citește mai mult
Trosnește gardul, pe tufele învârte o mâzgă,ce mușcă lacom podina,țâșnind prin șură în față.Saltă cu fân, carul luiIlie; cai umflați,sub revărsare crește unnămol de purcei morți.Balene-bostani, cai,spărgând casa, o scuturând,mușcă din zidul albastru,pivnița la refuz, umplând.Secuiul stă, îi curglacrimile, râde tare:,,Ia-o Doamne casa,ia, de la om ce are!”Pe nevasta și țâncii,posturile, noaptea,cuiburile de berzi,lume să … Citește mai mult
Capitolul II(Fragmente)Dânsul s-a oprit,Porni-ndărăt, s-a-ntors pripit,Se uită…merge…iarăși cată;Aici, a cunoscut ușor,E locul unde-i casa lor;Și iată sălciile, iatăAici fu poarta lor odată;De ape dusă va fi fost.Dar unde-i casa? Prins de umbre.E copleșit de gânduri sumbrePândește-n jur, stă lângă pom.Vorbește cu el însuși tareȘi dintr-o dată bietul om,Lovind cu palma fruntea-i mare,A hohotit.Peste oraș,Peste-al său … Citește mai mult
Lunca mie drăgălașă, de-a mea inimă cântată,Ieri frumoasă și-nverzită, astăzi zace inundată.Căci Siretul, mire barbar, de iubirea lui aprins,În a sale brațe crunte a răpit-o și cuprins.Dragă luncă! Iarba-ți verde și a florilor comoarăDispărut-au sub potopul ce din treacăt le omoară.Apele mereu se suie; toate păserile-n zborȚipă jalnic, îngrozite pentru cuiburile lor.Dar o și mai … Citește mai mult