Versuri corectate și adnotate
Sunt străzile goale de-o fostă eleganță,Nu doar în veșminte ce n-au importanță,Ci-n gropile mii, curmând dreptul la visÎn murdaru-mproșcat, făr-a fi interzis.Sunt oamenii negri de hăul nevoiiCe nu se mai spală cu picurii ploii,Ce curge-ntinând cu șiroaie mânjiteȘi case și oameni cu fețe sfrijite.Sunt băncile pline de bani din furatCu creditul luat de la cel … Citește mai mult
Trăiesc un simțământ aparte;Că ni se pregătește moarteÎntr-un Conclav UniversalDe-o Terra-n ciclu epocal.Trăiesc din ce în ce mai desVizionar de crunt regres;Revăd „replay” de apocalipseDe humă-n clocot, ars d-eclipse.Trăiesc neputincios, final;Vulcani cu nori în sideral,Seisme-n valuri de tsunamiMăturând milion de oameni.Trăiesc coșmar de informații,Convins că-s din degenerațiiCe vor muri-ntr-un holocaust.Mă-ndrept aliniat spre haos.Trăiesc omoruri planetare,Văd … Citește mai mult
E ca o sărbătoare a dezastruluiexistența mea între arlechini,întorșii aceștia din lacrimăprin ochii dilatațiai bătrânelor domnișoare.Costum impecabil:de sfârșit de mileniucontrastând cu revolta culorilorînsoțindu-i pe măscăriciprin istorie.Superioritatea evidentăa anonimului de excepție.Numai somnul: coșmardemn de apocalipse,între demonii blânzi și candizicare scot la mezat nopțilevisătorilor romanticiși ale optimiștilor de profesie.
M-am văzut târându-mă, încâlindu-mă, coborând,Imens, ca rădăcinile unui arbore din cer.Aveam sunetul cărților arse.Pe treptele putrede îmi turbau ochii –Înapoi, titanul fugea în mister.Zdrențe de nouri, negre stele,Ori lumi oloage cu moartea mea,Păleau spălăcite în cercul bolnav –Goală, numai domnia biruită cădea.Ce extaz! Șapte zile șerpuiauÎn alcoolul fără continente.Vântul răsturna vânturi, înalte cărțiCu litere de … Citește mai mult
Ca o plagă, aerul.Haosule,înconjoară colinele.Ai făcut-o.O ceață germanică tremură-n aer.
Salut și bună ziua, ce mai faci frate?Te salută Scrap Mechanic, toate sculele-s în spateNu mă subestima, că s-ar putea să te omorDeși arăt ca un elf scăpat de la Moșu din laborator.M-am trezit singur printre munți și copaciCe ai cu mine, bă, destinule, ce vrei iar să-mi faci?Am rămas singur în sălbăticieNu am pe … Citește mai mult
Ce stare de înec, ce devastat tărâm,Câtă pomană într-o milă dreaptă,Când numai cu privirea coborâmVulcanul, ori fântâna fără treaptă.Ce devastat tărâm spălat cu mirȘi cu cenușă, doar să mă petreciÎnseninat, pe brațe tot mai reci,Ca un altar, ca un delir.Ce stare de înec sub gol înaltul,Gândindu-te cât somn spre mine vine,Gândindu-te la noi ca la … Citește mai mult
Hașch – Strofa 1:Omenii tac în mister, totul fierbe-n jurTe lasă fără pic de flerȘi încerci de nenumărate ori să te rogisă scapi într-un final, să nu moriCând sfârșitul e aproape înțelegi care-i taina vieții,Înțelegi ce te face să muncești toată viața,În cele din urmă îți pierzi speranțaCare e ultima ce te ține în viață … Citește mai mult
Se prăbușeauinutil să fugi se prăbușeaudin toate părțile minele turnurileedificiileprincipiile.cârjeleprăbușindu-se nici de țipatnu era timp odată îngropatenoi prăbușiri se încăpățânau să se abatăpeste piepturi de pulberesă se prăbușească să se prăbușească.Ruinele alcătuirăun alt oraș în forma-i definitivă.
Iar s-a dus în târg bătrânulMaistru vraci, și-s eu stăpânul!Hai, că pun eu azi la caleToate duhurile sale!Știu pe dinafarăFarmecele lui,Și minuni, ca dânsul,Fac, fără să-i spui.Iute! iuteAdă apă,Să înceapăRotitoareValuri-valuri pe-ntrecuteSă se verse-n scăldătoare! Vino dar, mătură roasă!Ia-ți mantaua zdrențuroasă!Slugă-ai fost, fii iară slugă!Fă-mi pe voie dintr-o fugă!Capătă-ți picioare,Sus răsară-ți cap.Du-te, poartă-mi, adă-miDonițele-n trap!Iute! iuteAdă … Citește mai mult