Păpădie, ecumenică floare,
după a ta aurie ardoare
– pe nescrisele file –
anul își hotărăște fericitele zile.
De-un pean te-nvrednicești,
tu, neluată în seamă, floare de rând.
Sămânță să faci pe pământ
e tot ce dorești. Alt gând nu porți.
Dar înflorești și asfințești
alcătuind o aureolă de sfânt.
Sensul versurilor
Piesa celebrează frumusețea și importanța simplității, folosind păpădia ca simbol al modestiei și al ciclului vieții. Floarea, deși aparent banală, este văzută ca o sursă de inspirație și un element esențial în ritmul naturii.