Foaie udă, mătrăgună –
picurii prin fagi răsună.
Văgăuni și scorburi cască,
umbre doar mai vin să pască.
Fauni vechi și roșcovani
scâncet dau sub bolovani
și pe căile amiezii
se pătrund de neguri iezii.
Se aștern prin adăposturi
zile moarte, stinse rosturi.
Rod al inimii, de apă,
crește lacrimă-n pleoapă.
Am pierdut, vai, ce-am pierdut?
Vatra caldă, drum bătut.
Am pierdut soare și luna.
Golul cine mi-l răzbună?
Sensul versurilor
Piesa descrie un sentiment profund de pierdere și melancolie, folosind imagini ale naturii tomnatice pentru a evoca un sentiment de gol și regret. Naratorul deplânge pierderea căldurii și a familiarității, întrebându-se cine îi va alina durerea.