Intrat-a noaptea-n burg, fără de vamă.
Și-i dat să ningă iar sub ore sure.
Tânjesc pe streșinile catedralei
medievale duhuri de pădure.
Bătaia ceasului stârnește liliacul
din somnul lung, în care s-așezase.
Cenușa îngerilor arși în ceruri
ne cade fulguind pe umeri și pe case.
Sensul versurilor
The poem reflects on the passage of time and the inevitability of decay and death, set against a medieval backdrop. It evokes a sense of melancholy and the transient nature of existence, with religious undertones.