Paul Sava – Tristețe Medievală

TRISTEȚE MEDIEVALĂ.Cântați, cântați, prieteni,cântați din alăute,să-mi alungați din sufletdurerile știute.Dansați, frumoase nimfe,și stingeți al meu chinîn sunete de flautși fugi de clavecin.Cântați acum, prieteni,și să vă văd dansândacum, frumoase nimfe,căci mâine-oi fi pământ.Paul Sava – LACRIMI USCATE

Lucian Blaga – Colț Medieval la Cluj

Pe lângă Bastionul Croitorilor,pe strada unde stau alături biserica reformatăși alte case cu ogive medievale,o întâmplare se repetă, ciudată,în fiecare dimineață, pe la același ceas.Se pot vedea pe-acolo înșiruite subt streșiniovale de-argilă. Tulburătoare, frumoase ovale.Trecători purtați de febra dimineții,se opresc brusc, în sus să privească. Întâi unul,apoi doi, apoi trei, în număr crescând,până când mulțimeazădărnicește … Citește mai mult

Lucian Blaga – Anno Domini

Intrat-a noaptea-n burg, fără de vamă.Și-i dat să ningă iar sub ore sure.Tânjesc pe streșinile catedraleimedievale duhuri de pădure.Bătaia ceasului stârnește liliaculdin somnul lung, în care s-așezase.Cenușa îngerilor arși în cerurine cade fulguind pe umeri și pe case.

François Villon – Epistolă Către Prieteni

Vă îndurați de mine, îndurare,Atât măcar, prieteni, de-ați avea!În hrubă zac, nu sub un pom în floare,Aici, în surghiunia cea mai grea,Cum Domnul se-nvoi cu Soarta mea.Cocote, crai, novici și tinerei,Voi acrobați, voi dansatorii ceiMai iuți ca strechea, ageri ca iatanul,Cu voci ca zvonul unor clopoței,Aici îl lăsați pe Villon sărmanul? Voi menestreli cântând în … Citește mai mult

Tudor Arghezi – Cetate Medievală

Luna ninge chiparoșiiCu funingini de argint.Unda pare amurgind.Turnurile par trimișiiUnui rege, ca s-asculte.El le-a pus pe cap comori,Chivăre cu pietre multe.Și le-a dat și trei surori.Păsările trec în zbor.Păsările sunt de aur.Pentru cine ciocul lorDuce-ncolo foi de laur?Au rubine-n ochi și-n ghiare.Din fântână cu căldareCercuită cu ghirlande,Scoate-o față diamante.De-aș avea un cal și-o spadăȘi-o domniță … Citește mai mult

Adrian Păunescu – Castel Medieval

Condamnă toți și numai unul iartă,Când toți vorbesc se-aude cel ce tace,Da semne de cădere și de pace,Dezamăgită, tulburea mea soartă.Ce vremuri de vremelnicii sărace,Mi-am dejugat și tidva lângă poartă,Și-acum aștept voios în noaptea moartăPe cineva să vină mai încoace.E un tiran – de tirania pâinii –Aicea în castelul fără geamuriȘi tigrii lui domestici sar … Citește mai mult