Diptere străvezii la felinare
Dansează hora, sus, peste uluci,
Se coc lumini sub foșnet de frunzare
În colțul ulițelor, la răscruci.
Ce vuiet surd din turele de noapte
Fixează lumea-n ore timpurii!
Cum se rotesc cohortele de fapte
La poarta viselor, în scăfârlii!
Plutesc năluci din ce în ce mai iute
Peste livezi, în vale, peste urbi.
E trei din noapte. Dau să mă salute
Și mă-nfioară palpii lor cei curbi.
Se trece întunericul prin sită
De-o mână clătinată în imens.
O clipă; parcă, limpede, palpită
În fundul minții umbra unui sens.
I.
Totul nu e decât realitate:
Matinee cu viermi tentaculari.
Sticlesc ochi de cățele împăiate
În vitrine de curelari.
Coboară uruit de sacale
Spre orașul de jos.
Clopote supranaturale
Bat conștiincios.
Și se va lăsa o ceață,
Și se va lăsa un fum.
E tot dimineață
Acolo, la Capernaum.
Ucenicii prin lumea mare
Rătăcesc, mătăsoși, pe jos.
Iată-i vin de-a călare
Asinul și Isus Hristos.
Navighează corăbii cu stegulețe,
Lunecă cisterne cu ulei,
Mor vrăjitoarele de tristețe,
Încălecate pe retevei.
II.
Tingirea pe care o ții
O lasă. E noapte adâncă.
Se zbenguie cai vineții
Pe colțul acela de stâncă. Iute.
Coloșii de ghipsuri
Cu ciucuri, cu ciocuri, cu pene,
Au pleoapa lăsată, au lipsuri.
Pe-aici ia-o, printre dughene!
Privește: antene de bestii
Cum ies din pământ. Să fugim!
Ne apără gardul de trestii
De negrul curent, de Golf-stream.
Dar uită-te ce de fregate!
E cursa celebră de mai.
E-un aer cu vergi zaharate
Din cer coborând: evantai.
E-un jeț. Te așază în el
Și sprijină-i tălpile goale
De creştetul lui Ezechiel
Culcat la picioarele tale.
III.
În şuier și vârteje stau pe loc,
Am fluturi verzi în barba cea de vată,
Livadă port în palmă. Drept breloc
Femeie duc, de nasturi atârnată.
În ochi adânci incendii calme joc,
Desculț, ațâț pământul să se zbată,
Șopârle scumpe dorm, ca-ntr-un ghioc
Alături de opinca-mi despicată.
Opritu-m-am din drum, aci, la mal,
Cu ce-am agonisit: căruță, cal;
De piatră-s turmele răsfrânte-n spate.
Și scormon bucuros după caval
În sarică, nevindecat Tantal:
Un cânt să-ncerc din câte-s, încă, toate.
Sensul versurilor
Piesa explorează o stare de tranziție între somn și veghe, un tărâm oniric populat de imagini bizare și simboluri. Călătoria printr-un peisaj suprarealist sugerează o căutare a sensului și o contemplare a realității subiective.