Crescând în afara faliei,
Oțetarul și pinul
Jilavi de ploaie.
Florile fluxului
Se reflectă-n granitul neted ca o piele.
În calma
Profunzime a eternei întoarceri,
Furnici și bureți,
Marele templu al aparițiilor….
Norii
Lunecând în văzduh
Sunt albaștri.
Încununată de alge,
Pal, strălucește
Piatra
Sensul versurilor
Piesa descrie o scenă naturală contemplativă, unde piatra devine un simbol al eternității și al ciclurilor nesfârșite ale naturii. Versurile evocă un sentiment de calm și introspecție în fața măreției naturii.