Versuri corectate și adnotate
Prihorii iarăși să vinăCând n-aș mai fi eu,Dați celui cu Roșie Cravată la gâtO fărâmă – de sufletul meu. Dacă nu v-a putea mulțumiDin adâncul meu somn nesfârșit,Să știți c-a făcut o-ncercareGura mea de Granit!
Crescând în afara faliei,Oțetarul și pinulJilavi de ploaie.Florile fluxuluiSe reflectă-n granitul neted ca o piele.În calmaProfunzime a eternei întoarceri,Furnici și bureți,Marele templu al aparițiilor….NoriiLunecând în văzduhSunt albaștri.Încununată de alge,Pal, străluceștePiatra
Pietrele mele roz,Visuri înșiruiteCa niște scauneLa „Masa tăcerii”…Peste granitul vostruTăcerea a topitToate rubinele amurgurilorToți trandafiriiAurorelor.Și ați devenit roze…Și ardeți sub soare,Și nimic nu vă doare,Pietrele mele roz,ÎnșiruiteCa niște scauneLa „Masa tăcerii”…
Menhire.Sunt sânii tăi granituri ridicate.Un suflet ce s-a-ntors din lumea dalbăsălășuiește-n ei: o moarte albăsub recile movile, nemișcate.Deodată sar și se dezintegreazăîn clarele argile planetare;ceramice de lapte, funerare,ce se revarsă lent și mă-nfiltrează.Solarele menhire, secularecapcane vii de alge masculine,îngemănate, moi și creatoare.Sunt sânii tăi presurile cremoase.Refugiul umblătoarelor dentine;Itinerariul pajiștii umbroase.