Aici, să mă opresc. Să văd o clipă, și eu, natura.
Ale mării în dimineață și cerului fără nori
strălucitoare albastruri, și țărmuri galbene; toate
frumoase și luminate la nesfârșit.
Aici, să mă opresc. Și fie să mă înșel că văd acestea
(le-am văzut într-adevăr la început, o clipă, când m-am oprit),
și nu, și aici, închipuirile mele,
amintirile mele, arătările voluptății.
Sensul versurilor
Piesa descrie o oprire contemplativă pentru a admira frumusețea naturii, în special marea și cerul dimineții. Vorbitorul își pune la îndoială dacă ceea ce vede este real sau doar o proiecție a amintirilor și a imaginației sale.