Să mă opresc aici. S-admir și eu natura, o clipă.
Culorile albastre-ale mării, dimineața,
cerul fără un nor, țărmul gălbui; și toate
scăldate în lumină din plin, cu măreție.
Să mă opresc aici. Și să-mi închipui că privesc peisajul
(căci l-am zărit o clipă, adineauri, acolo poposind),
să nu văd iar, și-aici, doar propriile-mi himere,
amintirile mele, fantasme voluptoase.
Sensul versurilor
Piesa descrie o oprire contemplativă pentru a admira frumusețea mării dimineața. Naratorul își dorește să se bucure de peisaj fără a fi distras de amintiri și himere personale, căutând o conexiune pură cu natura.