Ard lămpi în fiecare casă, orbule! Şi tu nu le poţi vedea
Într-o bună zi ţi se vor deschide ochii deodată, şi ai să vezi:
Şi cătuşele morţii îţi vor cădea de la încheieturi.
Nu e nimic de spus sau de auzit, nu e nimic de făcut:
Cel care e în viaţă, dar mort, e cel care nu va mai muri nicicând.
Pentru că trăieşte în singurătate, yoghinul spune că sălaşul lui e departe.
Domnul tău este aproape: dar tu te caţeri în palmier să-l cauţi.
Brahmanul trece din casă în casă şi iniţiază oamenii întru credinţă:
Vai! Adevărata fântână a vieţii e lângă tine, iar tu ai ridicat un bolovan
La care te închini. Kabir spune:
„N-am să pot spune niciodată ce dulce e Domnul meu. Yoga,
Şiragurile de mătănii, virtutea şi viciul
toate astea nu sunt nimic pentru El.”
(Din vol.”Ţes pânza Numelui Tău – Cânturi”).
(Din vol. ”Ţes pânza Numelui Tău”)
Sensul versurilor
Piesa vorbește despre căutarea sensului vieții și a adevărului divin, adesea căutate în locuri greșite, în timp ce adevărul este chiar lângă noi. Versurile sugerează că mulți oameni sunt orbi față de realitatea spirituală, fiind prinși în iluzii și ritualuri goale.