Kabir

Kabir – Ce Să Spui

de

Ce să spui despre discuțiileCare învăluie Adevărul?Prea multă vorbă duce la confuzie,Dar fără vorbă cum poți să discuți?Dacă ți-e musai, vorbește cu sfinții;Cu diavolii mai bine rămâi mut.Binecuvântare-i să vorbești cu înțelepții,Să sporovăiești cu proștii e pierdere de vreme.Spune Kabir: cel pe jumătate plin se codește mereu,Cel împlinit alege să rămână tăcut.

Kabir – Mi-Am Potolit Mintea

de

Mi-am potolit mintea, care nu știe ce-i răgazul,și inima îmi strălucește; căci văzând euce înseamnă „a fi Acela” am văzutdincolo de „a fi Acela”.În tovărășia prietenilor l-am văzut peÎnsuși Prietenul.Trăind în lanțuri, m-am eliberat: am scăpat dinstrânsoarea oricărei îngustimi.Spune Kabir: „Am atins ce nu poate fi atins,iar inima mea are culoarea iubirii”.

Kabir – Calea Bhakti Se-nfășoară

de

Calea bhakti se-nfășoară delicat.Pe calea aceasta nu există întrebare șinu există a întreba.Eul dispare pur și simplu în clipa în care îl atingi.Bucuria de a-L căuta e atât de imensăîncât trebuie să te arunci în ea,zbenguindu-te pe-acolo precum peștele în apă.Dacă cineva are nevoie de un cap,îndrăgostitul sare să-l ofere pe-al lui.Poemele lui Kabir vorbesc … Citește mai mult

Kabir – Flautul Infinitului Cântă Neîncetat

de

Flautul infinitului cântă neîncetat,iar sunetul lui e iubire:Când iubirea renunță la toate limitele,atinge adevărul.Ce departe se răspândește parfumul! Nu arecapăt și nimic nu-i stă împotrivă.Forma acestei cântări strălucește ca unmilion de sori: incomparabil sună țitera, țiterape care răsună notele adevărului.

Kabir – Norii Se Îndesesc Pe Cer

de

Norii se îndesesc pe cer! O, ascultă glasul adânccu care mugesc.Ploaia vine de la răsărit cumurmurul ei monoton.Ai grijă de haturile și de răzoarele câmpurilortale, să nu cumva să le potopească ploaia.Pregătește țărâna eliberării, lasă ramele iubiriiși ale renunțării să se ude de totîn ploaia aceasta.Țăranul chibzuit e cel care-și va strânge bucatele;el își va … Citește mai mult

Kabir – Când Sunt Departe de Iubitul Meu

de

Când sunt departe de Iubitul meu, inima îmi eplină de lacrimi: n-am liniște ziua întreagă,n-am somn toată noaptea. Cui i-aș putea spunemâhnirea mea?Noaptea e întunecată, ceasurile alunecăunul după altul.Fiindcă Domnul meu lipsește, tresar și tremurde spaimă.Kabir spune: „Ascultă, prietene! Nu există altă mulțumiredecât întâlnirea cu Iubitul.”(Din vol. „Ţes pânza Numelui Tău – Cânturi”)

Kabir – Luna Strălucește în Trupul Meu

de

Luna strălucește în trupul meu, dar ochii mei orbi n-o văd:Luna e înăuntrul meu, și la fel e soarele,Toba veșniciei nelovită răsună în mine, dar urechile mele surde n-o aud.Câtă vreme omul strigă după Eu și Al meu, nimic nu fac toate muncile sale:Când orice iubire de Eu și Al meu a murit, atunci s-a … Citește mai mult

Kabir – O, Sadhu! Purifică-ți Trupul

de

O, Sadhu! Purifică-ți trupul în cel maisimplu fel.Cum e sămânța în arborele banyan,iar în sămânță sunt florile, roadele și umbra,Tot așa și germenul e în trup, iar în acel germene trupul cel nou.Focul, aerul, apa, pământul și eterul:nu poți avea acestea în afara Lui.O, cadiule, o, panditule, ia bine seama:este ceva ce nu se află … Citește mai mult