Michelangelo – 124
Madona mea, vioaie și îndrăzneață,când îmi promite mult râvnitul bine,cu ochii mă ucide-n timp ce-și țineîn rana-mi arma crudă și semeață,că moarte și viațăle simt deodată într-o luptă lungă,ca spiritul să mi-l străpungă…Doar vraja ei mi-alungătortura, pentru-o și mai grea-ncercare:e răul, decât binele, mai mare….