Necontenit ții creanga pregătită
dreptului trandafir; pășești atent
mereu lipind urechea caldă la intrarea
trupului tău, după săgeata nesperată.
Nu-i undă ce se scurge din neant,
din umbra ta deschisă să nu-și ia
lumina cea mai pură. Noaptea, treaz
rămâi pe steaua ta, de veghe vieții.
Așterni pe lucruri semnul de neșters.
Apoi, întors în slava culmilor,
vei retrăi-n tot ce pecetluiești.
Și trandafirul tău va fi tipar al trandafirilor;
auzul al armoniei; al luminilor
cugetul tău; al stelelor vegherea-ți.
Sensul versurilor
Piesa descrie o conexiune profundă cu natura și spiritualitatea, sugerând că acțiunile și gândurile unei persoane lasă o amprentă eternă asupra lumii. Metaforele trandafirului, luminii și stelei simbolizează puritatea, armonia și veghea constantă asupra vieții.