Juan Ramon Jimenez – Împreună cu Toate Inimile

Împreună cu toate inimileAzi îngropate, ce m-au iubit,Înghețat între spaime obscureMă simt oarecum îngropat.Împreună cu toate inimileAzi triumfătoare, ce m-au iubit,Arzând în amurguri, mă simtOarecum transfigurat.În românește Ion Frunzetti

Juan Ramon Jimenez – Inteligența Dă-Mi Numele

Inteligență, dă-mi numeleexact al lucrurilor.Cuvântul meusă fie lucrul însușicreat din nou de propriul meu suflet.Prin mine să treacă toțicei ce nu le cunosc, spre lucruri,prin mine să treacă toțicei ce le uită, spre lucruri,prin mine să treacă toțicei care le iubesc, spre lucruri.Inteligență, dă-mi numeleexact și-al tău,și-al lor, și-al meu și-al lucrurilor.

Juan Ramon Jimenez – Cânticel

Să mă scol tot cu soarele,Iasomiei în palme;Să mă știu tot cu zorileÎn inima mea;Să aud diminețileAcelași blând glas;Asta-mi doresc eu!. Să apun fără ură,Să-nnoptez împăcat;Să mă aflu în visePrin sori de săringăș;Să adorm ascultândAcelași blând glas;Asta-mi doresc eu!. În românește de Ion Frunzetti

Juan Ramon Jimenez – O Privighetoare

Privighetoare-a nopţii, ce aştri făcuţi plângerice flori făcute-acorduri, în inima ta cântă?Tu, pasăre-a plăcerii, din ce grădini cu îngerisorbi apa cea curată ce-ţi moaie guşa sfântă?Ca vocea ta să fie-n triumf stăpână pestenoaptea de mai, ce muzici se despletesc în spaţiinaintea ta, din pieptul tău mic suind pe creste,imense ca o mare şi-un cer de … Citește mai mult

Juan Ramon Jimenez – Visare

Chip tandru și măreț de consolare,Soare ce vii pe mările-ntristate,Tu crin al păcii, plin de puritate,Trofeu divin în lupta mea cea mare!Grandoarea ta e plină de splendoare,Ca florile cerești și parfumate,Când m-ai privit, cu capul dat pe spate,Simțeam că zbor de-atâta încântare.Mă ții în brațe, inima nu gemeCând stau la pieptul tău, ci vesel bate,iar … Citește mai mult

Juan Ramon Jimenez – Strada Așteaptă Noaptea

Strada așteaptă noaptea.Istorie și tăcere-i totul.De-a lungul drumuluiarborii dorm pe cer.Iar orașul trist e violet.Un cer de aprilie, fantastic,cer violet cu ușoare preludiide lumini stelare.Acum lămpile ard la ferestrelezăbrelite. Un câine scheaunăla o ușă-nchisă. O pisică neagrăse rotește iute pe cerul calm.Ah! Acea lampă galbenă,pacea copiilor orbi,nostalgia ferestrelor,prezența celor ce au murit!Și poveștile pe care … Citește mai mult

Juan Ramon Jimenez – Primăvara

April, fără susținerea ta clară,doar ierni ar fi, lipsite de splendoare;dar chiar de-april n-aduce nicio floare,tu vii mereu, iubită primăvară.Ești primăvara dulce și sprințară;o roză pe cărări interioare,o briză prin secrete coridoare,lumină pe versanți la ceas de seară.Ce pace, când în tainica-nserarevă-mbrățișați, al tău râs de plăcereizvor să fie care să ne umple!.Să pun în … Citește mai mult

Juan Ramon Jimenez – Dezgust [Hăstio]

La fel ca un bolnav ce leac nu are,şi fruntea şi-o întoarce spre peretepentru-a muri, şi eu, plin de regrete,speranţa-mi pierd, căci eşti nepăsătoare.Îţi mulţumesc! Mi-ai dat cu îngâmfarece-am meritat. Capricii inerentede prunc crezând în rătăciri demente..Dar tot tânjind, am obosit cam tare.Acum soarele tău cu greu străbateal iernii cer noros şi aureştedurerea mea – … Citește mai mult