Privește lung variante anevoioase
De-încropit sonet ce n-are nume;
Din fila-ntâmplătoare ies în lume
Terține și catrene păcătoase.
Cu pana-nceată gingaș cizelează.
E ostenit. Aude trilul oare
Din viitor pornit, privighetoare
Ce sacră-i spaimă-ntocmai o urmează?.
Oare-a simțit că nu e singur și
Că incredibilul Apollo, iată,
I-a arătat, în taină, un arhetip?.
Că tot ce poate să deschidă-o zi
Și noapte-nchide avid cristal i-arată:
Enigmă, labirint, Dedal, Edip?
Sensul versurilor
Piesa explorează procesul creativ al unui poet medieval, confruntat cu dificultatea de a crea versuri atemporale. El caută inspirație divină și se simte conectat cu arhetipuri eterne, dar este și copleșit de complexitatea existenței.