Străzile din Buenos Aires
sunt intestinele sufletului meu.
Nu străzile energice
chinuite de grabă şi trudă
ci mai ales dulcile străzi de periferie
tandre de arbori şi amurg
şi cele încă mai departe de afară
– fără de toate cuvioasele plantări de arbore
unde austere căsuţe abia se-aventurează
ostile imortalelor depărtări –
unde se-nghesuie în adânca viziune
a plaiului întins şi-a cerului nesfârşit.
Ele toate sunt pentru căutătorul sufletelor
o promisiune de fericire
căci sub ocrotirea lor se-nfrăţesc atâtea vieţi
dezminţind recluziunea caselor
în urma lor, cu eroică voinţă de-nşelare de sine
pleacă nădejdile noastre.
înspre cele patru puncte cardinale
se desfăşoară ca steagurile străzile.
sper ca în versuri neclintite
să fluture aceste steaguri.
Sensul versurilor
The poem explores the streets of Buenos Aires as a reflection of the soul, contrasting the busy city center with the peaceful outskirts. The streets offer a promise of happiness and a sense of community, representing the hopes and dreams that extend in all directions.