Buenos Aires

Jorge Luis Borges – Străzile

de

Străzile din Buenos Airessunt intestinele sufletului meu.Nu străzile energicechinuite de grabă şi trudăci mai ales dulcile străzi de periferietandre de arbori şi amurgşi cele încă mai departe de afară– fără de toate cuvioasele plantări de arboreunde austere căsuţe abia se-aventureazăostile imortalelor depărtări –unde se-nghesuie în adânca viziunea plaiului întins şi-a cerului nesfârşit.Ele toate sunt pentru … Citește mai mult

Jorge Luis Borges – Buenos Aires I

de

Te căutam în mahalaua careCu pampa-n asfințit se-nvecineazăȘi-n curtea ce răcoarea o păstreazăDe iasomie-n umbră aromitoare.Erai în amintiri din mahalaȘi-a ei mitologie c-un trecutDin cărți de joc și-ncăierări făcut,Din neguri și-nserări de peruzea.În desfundate uliți mai alesTe regăseam și-n umbre ce se-ntindPe ziduri. Garduri de uluci se-aprindÎn asfințituri contemplate ades.Acum în mine ești. Ești numai … Citește mai mult

Jorge Luis Borges – Cartierul

de

Cartierul este reflexul plictisului nostru.Pașii au început să-mi șchioapetecând trebuiau să pășească pe linia orizontului,și am rămas între caseledispuse în pătrate de cvartaluridiferite și egale,de parcă toate ar fimonotone amintiri repetateale unui singur cvartal.Smocurile de iarbă,în așteptare disperată,ieșeau printre pietrele caldarâmuluiși am zărit în depărtarecărțile de joc în culorile asfințituluiși am simțit întregul Buenos Aires.Orașul … Citește mai mult

Jorge Luis Borges – Noapte Ciclică

de

Pentru Sylvina Bullrich.Știut-au riguroșii elevi ai lui PitagoraCă astrele și omul în cicluri se-ntoarnă;Necontenit, atomii în formă nouă toarnăDe aur Afrodita, tebanii apoi și agora.În vârste viitoare va apăsa centaurPe pieptul de războinic în za cu grea copită;Când Roma pleavă fi-va, în noaptea infinităA casei puturoase va geme minotaur.Se va-ntoarce nesomnul în noapte, și din … Citește mai mult

Jorge Luis Borges – Buenos Aires II

de

Orașul e interminabil planDe nesfârșite umilințe și-nfrângeri.De-aici văzut-am, asfințit, cum sângeriȘi-n colțul ăsta am așteptat în van.Aici, incertul ieri și azi distinctulMi-au oferit destine fără numărDe oameni printre care mă prenumăr,Iar pașii mei urzit-au labirintul.Aci-nserarea cenușie adăstaRâvnitul rod promis de auroră,Și umbra mea aici se pierde, sorăCu cea din urmă umbră lină, vastă.Nu dragostea, ci … Citește mai mult

Jorge Luis Borges – Epilog

de

Când numărul de pași se împlineștece pe pământ să calci ți-a fost sortit,atunci tu mori. Cu tine mor și eu,eu, care-aminte îmi aduc de noapteanespusei despărțiri, acum mă-ntreb:Ce s-a ales de-acei doi băiețandri,care-n o mie nouă sute douăzeci,plini de avânt, doreau să descifrezepe largile trotuare ale nopțiidin Sud ori din chitara din Paredesori în povești … Citește mai mult

Jorge Luis Borges – Jocul de Truco

de

Patruzeci de cărți de joc deplasează viața.Colorate talismane de cartonne fac să ne uităm destinele,și o creație surâzătoareumple timpul răpitcu înfloritele șotiiale unei mitologii de mahala.La marginile meseiviața celorlalți se oprește.Înăuntru se află o țară ciudată:aventurile mizei și a plusării,autoritatea asului de pică,precum a lui don Juan Manuel, covârșitoare,și șaptele de caro zornăind nădejdi.O-ncetineală neglijentăface … Citește mai mult

Jorge Luis Borges – Întemeierea Mitică a Orașului Buenos Aires

de

Oare pe râu-acesta de mâl și somnolențăsă-ntemeieze-o țară venit-au corăbierii?La mal au tras pesemne în bărcile ușoare,vâslind pe lângă plauri pe unda-nșelătoare.De socotim noi bine și ne chitim, vom spunecă râu-atunci ca cerul era: azur curatși-o roșă stea deasupra, ca să însemne loculunde-a postit Juan Diaz și-indienii au mâncat.Fapt sigur e c-o mie de oameni … Citește mai mult

Julio Cortazar – Străzi Din Buenos Aires

de

Copii fiind, noi o numeam: „străduța”,Iar ea se bucura c-o drăgăleam,Pe suferindul ei contur noi desenamAtâtea jocuri de șotron.Apoi, c-un grup de camarazi, toți tropăind,Dădeam o raită prin cartierȘi fluieram s-apară blondaDe la chioșc, cu păru-i împletit frumos în cozi,Pe la fereastră.Și a venit o zi ducându-mă departe,Dar n-am uitat nicicând „străduțele”,Dar n-am uitat nicicând … Citește mai mult

Julio Cortazar – Veredas Din Buenos Aires

de

Noi numim copiii: „vedera”Și îi plăcea că am vrut-o,În jurul ei am atras atâtea hărți.Apoi, mai mulți compadres, atingândAm transformat mărul cu barul,Fluierând cu voce tare,Astfel că blondaDin magazin a ieșit,Cu panglicile ei frumoase la fereastră.Mi-a luat o zi pentru a merge departeDar n-am uitat „vederas”Dar nu am uitat „vederas”.Aici sau acolo le simt în … Citește mai mult