Un lucru nu există doar: uitarea.
Metalul, zgura, Domnul le păstrează,
şi-n amintiri profetice-ncifrează
şi luni ce-au fost, şi luni ce-aşteaptă zarea.
Iar celelalte sunt. Luciri puzderii,
între momentele crepusculare,
se oglindesc prin chipul tău în serii
trecute, şi de-acum, şi viitoare.
Aceste toate-s parte din diversul
cristal al amintirii, universul.
Nu-i pace-n traiectoriile sale.
Şi când apusul însuşi va apune,
poate-o să vezi, în cosmicele rune,
mănunchiul de splendori arhetipale.
Sensul versurilor
The poem explores the concept of everness, suggesting that nothing is truly lost, but rather preserved in memory and reflected across time. It speaks to the enduring nature of experiences and their reflection in the present and future.