Tu, tu, tu, necurmata
Mea primăvară, pură!
Tu, râul meu verde
Intens și aventură!
Tu, prag de străvezime:
Deznodământ de zori,
Tu – modelare-a zilei:
Amiază orbit de flori!
Tu, liniște lumină:
Zenit care se-nfruptă,
Lumini adverse, coruri;
Amurg cu noaptea-n luptă!
Precisă, fabuloasă,
Mereu sătească stea,
Atât de mândră-n tremur,
A tuturor și-a mea!
Tu și mai mult: ca tine,
Și, negrăind nimic,
Aparte goliciune,
Tu, numai tu, unica!
Sensul versurilor
Piesa este o odă adusă primăverii, personificată ca o entitate pură și esențială. Se celebrează frumusețea, intensitatea și rolul vital al primăverii în reînnoirea naturii și a spiritului.