Sete nu-i, nici buză-atrasă
De această prospețime,
Și nici gând care se lasă
Vrăjit de a formei vechime
În acest crin vertical:
Volum lichid, dar cristal
Întrecându-se cu aster.
Văzul și credința, toate
Te contemplă, simplitate
Ultimă a lumii noastre.
Sensul versurilor
Piesa celebrează simplitatea și frumusețea ascunsă în lucrurile de zi cu zi, precum un pahar cu apă. Versurile invită la contemplare și la aprecierea formelor pure și a esenței lucrurilor.