O, nimfă, ce râzi trist şi-ai ochi adânci,
Oare în ce moment al zilei eşti
Cea mai frumoasă? Şi-unde rătăceşti
Prin labirinturi de cuvinte dulci?
Şi cum pluteşti senin în transe lungi
Cu gândul calm? Şi încotro porneşti,
Cu haina vraişte, zorii să-i găseşti,
Şi-n dansul tău felin prin flori ajungi?
Ai buze de rubin; când le desfaci
Rămân aşa, pentru că stai şi-asculţi:
Dar tu ai fost crescută ca să placi
Şi totuşi habar n-am cu ce mă-ncânţi.
Ce har al tău e cel mai de succes
Voi şti când chiar Apollo l-a ales.
Sensul versurilor
Piesa descrie o nimfă misterioasă și frumoasă, contemplând farmecul ei enigmatic. Vorbitorul este captivat de această creatură, dar nu înțelege pe deplin sursa atracției sale.