Fiind absent şi foarte ignorant,
De tine şi Ciclade am aflat,
Şedeai pe ţărm şi îţi doreai constant
Pe mări, printre delfini, să fii plecat.
Şi erai orb; dar vălul a căzut,
Căci Jupiter în Ceruri te-a primit,
Neptun un cort din spumă ţi-a făcut,
Şi-albinele lui Pan ţi-au zumzăit;
Pe ţărm, în beznă, focuri licăresc
Şi în prăpăstii sunt copaci şi flori,
În miez de noapte zorii-nmuguresc
Şi ageri sunt cei ochi nevăzători;
La fel şi tu, vezi toate câte sunt,
Precum Diana-n Cer şi pe Pământ.
Sensul versurilor
Piesa este o odă adusă lui Homer, celebrând transformarea sa spirituală și legătura cu divinitatea și natura. Versurile sugerează o transcendență a limitărilor fizice, Homer dobândind o viziune profundă asupra lumii.