Cum, la sfârșit, poemul cu renume
Ne-ndrumă-ntotdeauna spre-o morală,
Vă voi mărturisi ce vor anume
Să spună-aceste versuri la iuțeală:
Adeseori ne poticnim în lume;
Însă în toată marea ei sminteală,
Din două pârghii, care mișcă firea,
Mai mult ca datoria-i doar iubirea.
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra importanței iubirii în viață, considerând-o mai presus de datorie, chiar și în mijlocul dificultăților și a smintealăi lumii. Versurile dezvăluie o morală despre esența umană și valorile care ne ghidează.