Tristețea mea e liniștită
Și-apoi din an în an mai fix
Văd zarea-n care, toropită,
Albea al verii fum pieziș..
Așa în tihna unei vile
Marine-auzi al toamnei val,
Cum auzi glasul de sibile,
Orb, curajos și triumfal.
Așa în zarea stepei moarte
Se-aude-un clopot de cetăți,
Liniștitor și prea departe
De mici și pămîntești tristeți.
Sensul versurilor
Piesa descrie o tristețe liniștită și contemplativă, legată de trecerea timpului și de frumusețea melancolică a naturii. Vorbește despre o stare de spirit contemplativă, detașată de grijile lumești.