Tăcerea.
În sângele nostru tăcerea curge încetișor,
În aerul toamnei melodios tăcerea lumii se aude,
În vertebrele noastre translucide tăcerea șușură rar,
În visele noastre încă nevisate tăcerea străluminează amurgul acesta ratat:
În cuvintele poemului tăcerea cu subînțelesurile ei
Se strecoară.
Uite
Pe cerul gurii tăcerea abia
rostită.
Sensul versurilor
Piesa explorează tema tăcerii ca o prezență constantă și subtilă în viața și în natură. Tăcerea este personificată și percepută ca un element omniprezent, care se infiltrează în gânduri, emoții și în lumea din jur.