Gara peticită de lumini,
șine verzi sub luna de venin,
câmp în ceruri înțepat cu spini,
ce tăcere, suflet pal și mut,
trenurile toate au trecut.
Vântul rupe rufe de mătasă,
gândurile au fugit din casă,
vino, rece mână de mireasă,
pune-mi clopoței la gât
ca să-ți treacă de urât.
Ultim șir de roți, porniți alene,
felinare, tremurați din gene,
țipă, deznădejde în sirene,
suspinați, supape, -n unison,
zgardă, scutură-te de peron.
Gara luminată și pustie,
trenurile pleacă pe vecie,
ieși dintr-un sertar, melancolie,
cu panglici, cu bucle și hârtie,
că paiața-i fără de scufie.
Sensul versurilor
The song expresses a deep sense of loneliness and melancholy associated with departures and the passage of time. The imagery of a desolate train station and departing trains evokes feelings of loss and longing.