Versuri corectate și adnotate
Sunt multe feluri de-a scrie noapte bună.Focurile de artificii deasupra cheiului de 4 iulieo scriu cu roți roșii și spițe galbene.Ele sfârâie-n aer, ating apa și dispar.Rachetele desenează o traiectorie de aur și albastruși-apoi se sting.Noaptea trenurile scriu cu un coș din care crește ca ciupercileo coloană albă.Vapoarele cu aburi cotesc pe Mississippi țipând c-o … Citește mai mult
Plouă-ncet, stau în gară, ochii-i simt că mă dor,Gânduri rămase de-aseară, parfumul din coridor.Povestea-i de-o pensie lunară.Un ceas bătea tot mai trist.Știam că e ultima oară, absurdul din nou a învins.Ochii mei pe-o linie moartă rătăceaucăutând clandestin trenuri ce nu sunt pe hartă,Linii ce-nseamnă destin, trenuri ce pleacă, nu vin..Și anii ce s-au scurs..Doi țigani … Citește mai mult
(Prin Luduș trec marfare foarte lungiDucând departe brazi și-ngrășăminteDegeaba fugi, nu poți să le ajungiȘi nici nu poți ca să le ieși ‘nainte. Mai bine stai și cântă la pianȘi fă-ți din nou o rochie liliachieCa și acum mai bine de un anCând tatăl tău ne-a pălmuit în vie. Cad stele iar prin munții lucitoriLumina … Citește mai mult
Copil în gara mare,de unde răsare soarele pe oraș?Pricini de nepăsare adâncăascunde fenomenul,aici mai mult e noapte,adică nu se știe,tot pleacă și vin că noapteaabia deslușești cine și cum.Hai să aprindem focuri pe peron,să intre căldurăîn roțile pline de sloi;țânci în spinări,panere pline ce verdeață din sere,fete scurte și particulare în rochii foarte strânse, roșii,gesticulează … Citește mai mult
O, Leonid Dimov, e searăŞi trec femei cu trupuri lungiCa nişte viespii uriaşePe care nu poţi să le-alungiCu mâna leneşă din minte,Femei cu sâni licenţioşiUmflaţi de-un înger pneumaticPân’ la delir în pluşuri roş,Femei ce ne-ar lăsa-n burice,Plutind pe pântec, să murimFără speranţe, fără apă,Cum pe corăbii Gordon PymHalucinând vechi etichetePe butoiaşele cu spirt.O, Leonid Dimov, … Citește mai mult
Vin trenurile lungi o vară-ntreagăLa mine în oraş şi merg departe,În nările-mi cu unduiri de pluş,Fierul încins al roţilor răzbate.Pictează un tablou cu toate astea,Aminte să-ţi aduci fiind bătrână.Vei şterge tremurândă barba meaCu un prosop ce-ţi lunecă din mână.Luceferii de noapte s-au aprinsDând foc oraşului curat şi mic.Vin trenurile lungi dintr-altă varăŞi eu adorm şi … Citește mai mult
Gara-i loc ideal pentru furișaguri, aurolaci și cerșealăE larmă mare, mulți vin cu animale, ba la piață, ba la abatoareMirosuri permanente și trecătoare îți îndeamnă stomacul la o descărcareBiletul mereu se scumpește și confortul nu mai creșteLa casa de bilete ca de obicei găsești casiere ofticate și supărateC-o serviabilitate ce te-mpinge la o viață dură … Citește mai mult
Gara peticită de lumini,șine verzi sub luna de venin,câmp în ceruri înțepat cu spini,ce tăcere, suflet pal și mut,trenurile toate au trecut. Vântul rupe rufe de mătasă,gândurile au fugit din casă,vino, rece mână de mireasă,pune-mi clopoței la gâtca să-ți treacă de urât. Ultim șir de roți, porniți alene,felinare, tremurați din gene,țipă, deznădejde în sirene,suspinați, supape, … Citește mai mult
În gară soseau trenuri neanunțateInima e plină de pietreFlacăra-și arată goliciunea ca femeileÎn fiecare zi mă duc și mă-ntorc din infernCei care-au făcut din patrie o curvăCei care-au pus întunericul de pază pretutindeni.Iarba și bezna se-astupă una pe alta
Primăveri… Toamne…Polare zăpezi rebele…Întotdeauna am venit la gară, Doamne,mai devreme decât pleca trenul.Și te-am așteptat la toate trenurile vieții mele,să te-ntâmpin.Mă vedeau cum bat câmpii-nzadar – copiii, acarii, vântu’ limbut.Tu n-ai venit. Sau ai trecutfără să cobori.Habar n-am în care tren ai fost oriunde și la ce ți-i fi dus…Câte lumi n-au răsărit… Câte n-au … Citește mai mult